Disfuncția erectilă (DE) – incapacitatea persistentă de a obține și menține o erecție suficientă pentru desfășurarea unui act sexual satisfăcător

Care sunt cauzele disfuncției erectile?
Există o serie de factori care cresc riscul de apariție a disfuncției erectile (DE), printre care:

• Vârsta
• Diabetul zaharat
• Boli cardiovasculare
• Dislipidemia
• Fumatul
• Alcoolismul
• Sindromul metabolic
• Deficitul de vitamina D și acid folic
• Depresia și tulburările de anxietate
• Boala cronică de rinichi
• Boli inflamatorii intestinale
• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• Factori externi nocivi: radiații, expunere la câmpuri electromagnetice
• Osteoporoza
• Lipsa activității fizice (hipodinamia)
• Consumul de droguri
• Intervenții chirurgicale anterioare asupra organelor pelvine
• Infecția anterioară cu COVID-19

Eliminarea factorilor nocivi asociați stilului de viață contribuie la reducerea riscului de apariție a disfuncției erectile (DE).
În special, creșterea activității fizice reduce probabilitatea apariției acesteia la bărbații de vârstă mijlocie cu până la 70% în decurs de 8 ani de antrenamente regulate.

Cauzele dezvoltării DE se împart în:

• Psihogene – tulburări ale sferei psihologice care duc la disfuncție erectilă.
• Organice – o serie de boli sau afecțiuni patologice ale organismului care provoacă DE la nivel structural sau organic.

În plus, tulburările de erecție pot fi cauzate și de administrarea anumitor medicamente, cum ar fi:

• diuretice tiazidice
• beta-blocante neselective
• antiandrogeni
• psiholeptice
• opioide

Cum se realizează diagnosticul disfuncției erectile?
Baza pentru stabilirea diagnosticului de disfuncție erectilă o constituie plângerile pacientului privind incapacitatea persistentă de a obține sau menține o erecție suficientă pentru un act sexual complet.

Pentru obiectivarea acestor plângeri și clarificarea gradului de severitate al afecțiunii, se utilizează chestionare speciale. Cel mai frecvent folosit este versiunea prescurtată a Indexului Internațional al Funcției Erectile (IIEF-5).

 

Ce metode de tratament există pentru disfuncția erectilă?

Modificarea stilului de viață
Înainte de începerea tratamentului, este esențial să se elimine pe cât posibil factorii de risc pentru dezvoltarea disfuncției erectile (DE), cum ar fi: depresia, lipsa activității fizice, obezitatea, fumatul, consumul de opioide și abuzul de alcool.
Este important să se normalizeze stilul de viață, ritmul activității sexuale, somnul și odihna.
De asemenea, trebuie analizată posibilitatea întreruperii sau înlocuirii medicamentelor administrate de pacient care pot avea un efect negativ asupra erecției.

 

Tratament conservator
Dacă, după normalizarea stilului de viață, funcția erectilă nu se restabilește, medicul va propune mai multe opțiuni de tratament conservator, care pot include:

• administrarea de medicamente sub formă de comprimate
• utilizarea terapiei cu vacuum
• injecții în penis
• proceduri de terapie cu unde de șoc aplicate pe penis

În funcție de preferințele personale și după o discuție detaliată cu medicul privind avantajele și dezavantajele fiecărei metode, se alege individual strategia de tratament.
Dacă tratamentul nu este eficient, se pot lua în considerare alte opțiuni din această listă sau combinații ale acestora, până la obținerea rezultatului dorit.

Cel mai frecvent, ca primă linie de terapie pentru disfuncția erectilă, se recomandă administrarea de medicamente orale care îmbunătățesc fluxul sanguin către penis.
Acestea pot fi prescrise pentru toate formele de disfuncție erectilă și sunt bine tolerate.
Se pot administra fie zilnic, fie ocazional (la nevoie), cu un anumit timp înainte de actul sexual. Pentru ca medicamentul să fie eficient, este necesară stimularea sexuală.
Dozele se stabilesc individual.

Tratamentul chirurgical
Dacă toate metodele conservatoare de tratament nu au avut succes și pacientul dorește o soluție definitivă, se poate efectua faloplastie cu implant de proteză peniană, fie rigidă, fie umplută cu lichid în trei componente.

Protezele peniene umplute în trei componente imită cel mai fidel erecția naturală, iar nivelul de satisfacție în rândul pacienților care au trecut prin acest tip de intervenție chirurgicală depășește 90%.